Urmă

Oameni buni, m-am mutat aici, la un click distanţă din profil.

Nu-i echipat, e negru ca toţi dracii, pe perioada "internării" n-a avut formular de comentarii, e încă în convalescenţă (da, s-a născut blog-gata-beteag!) dar ESTE.

De ce nu mai scriu aici? Pentru că mi-e râsul fracturat. De ce? Pentru că a căzut în borcanul cu melancolie..expresie a la 13 ani. Treabă de amor? Evident! Detalii? Nici vorbă! Şanse de reabilitare? Numa' celor plecaţi de tot li se refuză dreptul la şansă. Comeback? Atunci când se va repara instalaţia râsului sau măcar a zâmbetului.

Să ne citim sănătoşi!

...

...

Orele astrale ale omeniei

"Niciun artist nu este artist tot timpul, pe întreg parcursul celor douăzeci şi patru de ore ale existenţei sale zilnice; tot ceea ce este esenţial, tot ceea ce este durabil în reuşitele sale, se înfăptuieşte în numai puţinele şi rarele momente de inspiraţie"

Stefan Zweig - Orele astrale ale omenirii, Prefaţă

Între 16,30 şi până spre seară NU EXIST. Au fost vremuri când îi târâiam pe cei mici de la creşă /grădi, puneam masă, strângeam masă, preparam următoarea masă, îi mai încurcam la lecţii, vremuri de zbierat că toată casa e cu fundu'n sus, etc., etc...

Nu-mi aduc aminte să fi făcut dragoste pe la orele astea. Sau poate a fost şi-am uitat.

Capul meu se redecorează atunci. Ies problemele de serviciu. Procesul ar trebui să se desfăşoare mai rapid dar, se pare, conexiunile mele nu permit o altă viteză.

În foarte puţine situaţii am însă în minte şi, hai s-o recunosc, în suflet,  acţiunile, vorbele, faptele vreunui domn.

Se'ntâmplă ! Şi tot din ţopăiala din blog în blog mi se trase. Vechii în branşă n-au mirări, pentru că îl ştiu bun de la primele mişcări. Eu însă mă mir. Am făcut-o dimineaţă, la cafea, n-am uitat-o toată ziua, mi-a patrulat prin cap şi între fatidicele ore 16,30- >, dar nu pot să scriu despre asta decât acum, la unu jumate noaptea.

Preambul prea lung dar n-am ştiut altfel cum să povestesc cât de tare m-a impresionat ...

REACŢIA LUI DONO LA VESTEA CĂ VA FI TĂTIC DE FETIŢĂ

(Sursa minunilor : http://dono.ro/ )

Se mai poate spune ceva? :)  Altceva decât .. să fiţi sănătoşi toţi trei, omule şi bucuria de a vă fi alături, unul, altuia, să nu dispară niciodată din vieţile voastre ! .. ?

Noapte bună, dragilor! Orele de odihnă să vă fie visătoare frumos!

Ad

Mai ştie dracu sursa imaginilor !

N-am plecat, n-am îngheţat, nu mi-au devalizat casa, nu muncesc cu spor, nu m-am apucat de tricotat, tot nu mă uit la TV.

Doar am citit atâtea chestii mişto, de mi-a fost târşeală de cum mi se legau mie cuvintele.

Şi mă doare fundu' de-atâta mers cu grijă pe stradă. Dar asta n-are legătură.

Grade-n termometre, dragilor şi musai zâmbet!

 

Up !

Din punctul meu de vedere nu am epuizat subiectul postării anterioare. Marile probleme care ne răscolesc vieţile noastre mici merită întoarse pe toate feţele mult mai mult decât nuş ce-a mai zis cutare politician, cine cu cine s-a mai combinat, de unde ne vine gerul ăsta năpraznic, c-a ieşit iar Mircea Sandu, dacă a catadicsit d-na Geoană să meargă la dezlegat, câte dracu de prostii mai scriu ziarele şi mai preia mass-media pe colmatatele-i canale.

Om de afaceri este şi mogulul şi patronul oricât de măruntei foi cu zece cititori, numită pompos şi înfoiat : ziar ! Obligat e, dacă vrea să aibă ce mânca sau dacă e pe ultima sută înainte de a-şi achiziţiona Bugatti-ul visat, la a face compromisuri, la a ignora îndemnul deontologic, la...hai s-o dau din DEX.. coprofagii . 

Loc sub soare ( ăla...de la vară..) ar trebui să fie pentru toţi. Şi totuşi... ni se dă peste ochi  stomac  viaţă cu parşivul Codex Alimentarius, văzut aici .

 

Nene, dacă nici în dumnealor, legumele, nu mai avem încredere, e de rău! Eu zic c-ar fi mai simplu aşa :

Adevărat că ar putea să scape vreunu'.

Dar nu despre asta voiam să scriu, doar m-a furat peisaju'. Ci despre news-urile, made in Gândul : Blogurile - un dar facut omenirii .

Ce-ar mai fi citit sau unde şi-ar fi expus panseurile Barack Obama, Hillary Clinton, Madonna, papa de la Roma, nu mai vorbim de ăi 2,6 milioane de români consumatori de bloguri, numai Ăl de Sus ştie. Cum am fi orbecăit ziua precum bufniţele şi ce greu ne-ar fi fost, vai de fundurile noastre... Prăpăd !

Pe finalul articolului fuge euforia, fuge dragul de a scrie aşa, de futu-i pomana, fuge şi nevoia de comunicare..fug în hău toate şi-ajungem iar la bani. " unii bloggeri de la noi scot din reclame măcar cât un salariu bunicel, adică vreo mie de euro pe lună. Iar bloggerii cei mici, care sunt nevoiţi să se mulţumească deocamdată cu câte un bilet la vreun concert sau un film, ori câte o carte scriu, scriu şi scriu ca să îi ajungă din urmă. Visează să ajungă rentieri din blog."

Hait !  "Şi te-ai dus, dulce minune,/ Ş-a murit iubirea noastră,/  Floare-albastră! ..."

Toată stima pentru omul cu mirosul fin al banului! Bravo lui! Dar sub soarele care nu se-arată nici să-l pici zilele astea, îndopându-se cu aceeaşi conservanţi şi E-uri şi Ţ-uri şi ce alte porcării om mai baga în noi, dragilor, trăiesc şi alţii, pe care îi doare la bascheţi de banii făcuţi din expunerea gândurilor. Afacerea e una, eu-l meu, pe care cu greu şi cu nelinişte îl expun, e alta. Eurile Dumneavoastră sunt verzi. Eul nostru, al celorlalţi, nici nu-i pieptenat, nici făcut pe la ochi, nici n-are faţă de ieşit în lume, dar sigur nu-i sintetic. Am devenit şi aţi devenit dependenţi? Şi ce?

Ană..trag de două săptămâni de-o sticlă de jumate din vinu' ăla roşu. Acu' l-am gătat! Nu-i nimic! Vine altu' până ajungi tu!

Nu vă pierdeţi râsul, dragilor! :) ..

Minuni

Vi-i arătam aici pe cei opt puiuţi ai Jack-ului. Acum au două săptămâni şi arată, împreună cu mami a lor, cam aşa :

Ne întrebam, eu şi stăpâna lui Jack, ce-ar face acesta dacă i-ar vedea. Cum ar reacţiona ? Seamănă întrucâtva atitudinea unui animal în faţa puilor lui, cu aceea a omului, atunci când îşi vede pentru prima dată copilul sau copiii?

Am mai scris-o de cel puţin două ori pe blog : puţine lucruri mai reuşesc să mă facă să lăcrimez. Foarte puţine. (Dau la o parte situaţiile când îmi dau lacrimile de râs! :)  ) Tăria asta (sau răceală poate) ţine până în faţa făpturilor  mici care luptă să trăiască. Stropul de viaţă nu e doar un rezultat genetic susţinut de  instinct de conservare, ci un adevărat miracol.

Cu sau fără lacrimi, să acceptăm că printre toate banalităţile care ne înconjoară mai sunt şi minuni.

Pensiona-m-aş !

Ca de obicei, factorii de risc din viaţa mea mă aduc cu picioarele pe pământ :

- domnul angajator s-a gândit că n-ar fi rău să ne dea un replay lunii ianuarie de anul trecut, când ne-am cam supt labele ca urşii-n hibernare;

- copilu', aflat în sesiuni-biblioteci-toceli, başca îndrăgosteli, mi-a transmis că nu numai la Comăneşti au explodat OZN-uri, unul mai mititel fiind şi prin coliba lui. Irină, treci la treabă!

- internetu' sau calculatorul mieu merg ca...

Mulţam că s-au lămurit pirandele cum e cu flacăra violet. 

Cravată, cămaşă  ş-alte accesorii violet neavând, recurg la dumnealui, posibil a mă apăra şi de gripă:

Conjugă 'a munci', Irino! Hai, că mai e un pic!

Grade-n termometre,  oameni buni! :) ..

Sunt atâtea chei...

Soluţii simple: să cumperi un parfum care îţi place, să vezi un romantic movie, să-i dai jumătate din sandviş unui maidanez, să zâmbeşti atunci când spui "Bună dimineaţa !", să dormi o oră după amiaza şi să te bucuri că începi o altă zi în aceeaşi zi, să nu urmăreşti evoluţia cursului leu/euro, să aştepţi vinerea ca pe o sărbătoare...

Ediţia de vineri dimineaţă, din berou, de pe scaun, din suflet, cu draci, după ce văzui prognoza meteo : Doamne! Şefu! 'ţ'-aduc la cunoştiinţă că am ajuns să pun pe mine toate hainele. Între chiloţi şi mănuşi durează o oră. Îmi menţin regretul că nu-s bărbat ca să pot suspina : bag p*** !  '***'  pentru că mă vede Reţeaua lu' serviciu'. Sunt femeie şi pot purta mărgele. Pe care nu le port. (Aspect gândit la un stop, io-n tramvai, una bucată tanti în machină, aranjându-şi cu graţie zorzoanele). Deci, bag pu** !!!!! Alooooo !

 :( ...

Omul

Ieri dimineaţă (că-i trecut de miezul nopţii) mergeam prin nămeţii necurăţaţi cu pasul gungan-ului Jar Jar Binks. Peste vreo opt ore sper să evit trântele, asemeni iubitului de copilă al Sorinei, tоварищ Plushenko.

Nici nu vreau să mă gândesc ce mirific va fi când se va topi atâta namilă de zăpadă. Şi mă îndoiesc c-au semănat băieţii atâta grâu, la câtă apă o să fie în Băragan. Pâinea, deci, tot cu douăj de mii o s-o cumpărăm la vară.

Pe fondul acestui înalt optimism care mă bântuie, zic şi io, aşa, într-o doară ( *Ioană, nu te supăra, ştiu că 'adu e lumina ochilor tăi :) .. )  :

E corect să credem că omul care ni se potriveşte cel mai bine e acela care ne face să râdem cel mai cu poftă? Cel care aduce starea pozitivă în orice comunitate s-ar afla. Cel care place deopotrivă doamnelor, pentru că ştie să-l spună pe "Săru'mâna" într-un fel aparte, şi domnilor, pentru că "Salut !"-ul lui sună perfect cordial. Cel care ştie poezii. Cel care cântă teribil. Cel care iese din orice situaţie îmbârligată.

Sau...

Omul introvertit. Cu zâmbetul filtrat. Cărând poveri în suflet. Marcaje. Care nu cântă, doar intinde mâna şi-ţi arată spre locul de unde se aude muzică. Omul atât de obişnuit cu singurătatea încât i se pare excel de zel atunci când tu faci ca toate arătările, te dai de ceasul morţii şi ţipi : "Dar e prea multă, fir-ar a dracului ea de singurătate!". Omul pe care intuieşti că îl transformă apropierea de un copil sau de un animal.

Întrebări de după miezul nopţii...

Videoclip care nu conţine răspunsul.

Really bad

Întrerup un pic cărţile poştale expediate de Eleonora.

Precizare : să nu creadă cineva că-s la mişto.  Pur şi simplu îmi exersez/antrenez  cuvinte, precum mergi la sală în perioade declarat sedentare. În plus, joaca imaginilor moşmondite -reactivare probabil a unei etape de acum câţiva ani, când ţineam  o pensulă în mână- îmi place grozav.

Bun... Deci , - sfântul DECI ! -  din ciclul : "mama mea e coafeză, asta-am să devin şi eu",  un articol marca YAHOO-SHINE :

10 Things You Should Never Say to Your Boyfriend

By Tania Khadder

Hai să vedem care or fi alea de nu trebuie să le-audă veci urechile dumnealui !

1. "aaa..asta o făcea/zicea şi ex-ul!"

Cică deja-vu-urile să le păstrăm în minţile noastre, care este.

2. " X (o prietenă comună) e însărcinată..dar şşşşşttttt! "

Gândul meu gândit-a : nu-i cam mult să caţeri asta pe locul II ? În fine..

Întru exemplificare,  semnatara articolului ne trimite la  Sex and the City, atunci când  Carrie îi spune lui Aidan că  Miranda e gravidă, dar să-şi ţină gura, mai ales faţă de  Steve. Bietul Aidan, trezit pe cap cu ditai secreţoiu', pe care e greu şi să-l ţii, şi să-l divulgi, se simte precum calul ridicat în aer de greutatea căruţei..  

Dacă secretele altora privesc orice, absolut orice ţine de perioadă, lună, calendar, a/n-a venit, un plus de greaţă e asigurat. Îi e greu să le audă şi pe-ale tale, darmite  underside-urile altora ca tine !

3. Când ne căsătorim? Când facem şi noi un copil?

Nu mai comentez. Perspectiva de a-i organiza altcineva viitorul, chiar şi matale, aia de-l iubeşte, e înspăimântătoare. Cred că de aici trebuie totuşi exclus genul "mama, io ce fac acum ?".

4. Crezi că e drăguţă ?

Şi asta să i-o spui când vă uitaţi ambii la una d-aia de băleşte după ea şi-a treia zi, în gând.  I-ai zdruncinat karma!  Cugetă el : nu puteam să fiu eu la o bere acum?

5. "N-am nimic!" . Dau şi netradus, că sună mai exact :  "I'm fine!" sau  "Never mind!"

Când te simte că eşti ca o kuktă, când ai în ochi muuulte epitete deloc apreciative şi te întreabă suav: ce ai?, să-i aplici un 'nimic!' e...pfffff..o splendoare!

Trec mai repede peste următoarele ("Tocmai mi-a scăpat printre degete", " Eşti sigur că eşti bine ?", "Nu-mi plac coapsele mele", "Nu-mi place de mama ta") şi din paharul de vin roşu care îmi stă la cinci centimetri de tastatură se ridică întrebarea : Dacă ai picioarele până sub bărbie, sau dacă ai o pereche de ţâţe neruşinat de mari, ori dacă ai absolvit cu notă frumuşică facultatea de Arte secţia Felatio, nu acumulezi puncte, ca la Angst ? Punctele nu te ajută să spui orice tâmpenie ?

Zic şi io...

Aşa...

Bineînţeles, ca şi pe bloguri de multe ori, comentariile sunt mai deştepte decât articolul :

Ce alte chestii spun chibiţii că nu-i surâd urechilor celui de lângă tine :

- după ce tocmai aţi terminat de mâncat : "Mi-e foame !"

- uitându-te cu jind sau silă  în farfuria lui, la restaurant : "Ai de gând să mănânci asta ?"

- Blugii ăştia s-au strâmtat !

- la telefon, pentru că uitaseşi să-i pui pe lista de cumpărături:  "...şi nişte absorbante, te rog!"

- Poate să stea cu noi mama câteva zile?

- Trebuie să stăm de vorbă! (asta cel mai bine merge în timp ce se uită la un meci!)

- Cărei surori de-ale mele i-ai fi dat întâlnire dacă nu-mi dădeai mie?

- Am mâncat toată pizza!

- Mi-ar plăcea să mă întâlnesc o dată cu prietenul tău.

- Iubitule, sunt însărcinată!- iubitului care îşi făcuse pe şest o vasectomie

- Decoratorul ne-a ales pentru dormitor culoarea roz! Nu-i aşa că-i drăguţ?

- Penisul tău e mai ...şi aici , indiferent de numele predicativ exprimat prin adjectiv, iese un dezastru dacă e urmat de 'decât al ...'

-  ..etc...etc...

Nene, 371 de comentarii în câteva ore!

Multe lucruri nu trebuie să vă spunem, domnilor!

La ora asta, pentru că între timp am schimbat vinul pe cafea, mie mi se pare importantă arta de a ştii când să spui răspicat "Da, vreau!", când numai să laşi să se deducă şi când să taci,  închizând-o trainic in your mind.

Să ne citim sănătoşi! :) ..

Cărţi poştale ( II )

Cărţi poştale ( I )

Bosquito - Tu esti iubita mea

Ho !

Zgârmată o aducere aminte la uitatul pe Blogul Mish-ului, pe care, ok !, îl urmăresc nepublic, pentru că e prea bun, spun tare:

Buongiorno, Principessa !  

La vita è bella trailer

.. mai executăm încă una , ca să fie clar că am depăşit faza de căcat de aseară..

Lily Allen - Alfie full

.. şi ne vedem în continuare de treabă.

Merci, Mishu and more, Lucia !

<>_ <>

" Călugăriţa îşi aştepta docilă mantaua pe care o dăduse la curăţat..."


Sa nu crezi ce-ti spun acum... mintim, ne jucam, bravam, stam chirciti, ne roadem dezamagirile..
Vorbele-mi sunt vant nebun... colorate, margele sclipitoare, flash-uri, fumuri..
Sa nu crezi ce-ti spun acum
Chiar de eu iti spun
Vei fi a mea oricum ... precum crestinul care, în visu-i beat, îsi îmbratiseaza obscen icoana.
Sa nu crezi ce-auzi acum
E un cantec scris pe drum
Pentru ea,doar pt ea,il voi canta oricum
Sa nu crezi nimic,vorbele-s doar fum... adunate în versuri schiloade, lipite cu note ..
Iar ce simti tu lasi in drum
In praf de amintire... frunză vesteda, pe care vor calca toti, chiar si tu..
Sa nu crezi nimic,
In baloane de sapun


Iar ce simti tu lasi in drum
In praf de amintire... ametind de atata cautare, crezand teorii tampite ..jumatatile sferei..
Sa nu crezi ce-ti spun acum
Vorbele-mi sunt vant nebun
Sa nu crezi ce-ti spun acum
Chiar de eu iti spun
Vei fi a mea oricum.. oricum, oricum, precum o ghilotina ce râde  prosteste..

De-aia ne-am făcut blog : ca să putem abera liniştiţi.

8 puppies

Suntem cu  opt mai mulţi ! Jack e  proaspătul tătic.  Jessy-mămica deocamdată îşi pune labele-n cap, iar cei mici  sunt nostimi, în grafic şi flămânzi non-stop. După cum se vede, Jessy ca să evite discuţiile, i-a croit pe toţi după culoarea tatălui lor.

Noi, Mari dragă, te felicităm pentru performanţa Jackului, să fie sănătoşi şi cei mici şi cei mari şi... promitem să facem chetă şi să vă cumpărăm un bax de şerveţele, ţie şi stăpânei lui Jessy, atunci când o veni vremea să-i luaţi de lângă mămica lor.
O dedicaţie din partea colegelor "bunicii paterne"  :

Poziţii

Astăzi a fost "tanti cu genţile".
Apare cam o dată la două-trei luni şi ne ademeneşte cu marochinării nici ieftine, nici scumpe, oleacă din coperţi de carnet de note. Dacă ar practica "plata la salariu" poate ar face oarece vânzare. Mergând pe varianta "plata pe loc", pleacă însoţită de sorry !-i noştri. La fel a fost şi azi, chiar dacă strategia ei de vânzări a cuprins un în treacăt : acum vin de la vaccin ! Te-oi fi vaccinat, tanti, dar, vezi tu, asta nu ajută în marketing.
Ba, la care e mai mucalit, îi ridică şi problema : păi..dacă eu nu m-am, ce dracu îmi mai trebuie geantă ? Punct de vedere care trebuie, nu-i aşa ?, şi el respectat.
Acum ceva timp am dat un search pentru hackeri. Şi am găsit un forum  hacking.3xforum.ro   care părea fain, dar care a murit sau, în fine, s-a mutat la altă adresă, în 2007. Printre altele apărea acolo tema :

Poziţiile în viaţă
( nţ!, fără legătură cu mereu proaspăta kamasutra !, ci ca un concept fundamental în Analiza tranzacţională.)
Dumnealor, poziţiile, definite în stil american, ar fi următoarele :

- "poziţia OK" , însemnând a te simţi bine în propria piele, a fi independent, conciliant etc.
- "pozitia non - OK", poziţia celui învins, timorat, neaflat  la înălţimea situaţiei.

Şi avem în raporturile noastre cu ceilalţi, patru posibile relaţii :

1. Eu sunt OK - Tu eşti OK.

Cică asta ar fi poziţia învingătorilor, adică : eu pot să mă simt bine, fără a-i nega celui de lângă mine acelaşi drept. Se construiesc relaţii productive, se realizează obiective comune, se naşte cooperarea şi ...una dragă lui Nea Nelu, sinergia !

2. Eu nu sunt OK - Tu eşti OK

Este poziţia supusă, a celui care  se agaţă de alţii şi care are nevoie de cineva care să-i spună ce sa facă. Participarea sa la piesă  este exclusiv în rolul de Victimă. ( uăisss !  8-} .... )

3. Eu sunt OK - Tu nu eşti OK

Poziţia arogantă : eu am întotdeauna dreptate, daca ceva merge rău este toujours din vina altuia. Obiectivul tranzacţiilor este minimalizarea interlocutorului. Pozitia este  extrem de răspândită printre birocraţi  ( ha !  ;;) ..) şi nenumăraţii  mici dictatori pe care îi întâlnim în fiecare zi. Eu-ul aflat în atare poziţie tinde s-o cotească ori spre Persecutor, ori, dacă i-oi fi un picuţ drag, de Salvator.

4. Eu nu sunt OK - Tu nu eşti OK

God damn! Aşadar, poziţia pasivă : nu merită să te implici, nu se poate avea încredere în nimeni, sentiment predominant : indiferenţa, activitate slabă, Victime ca la Mărăşeşti, Mărăşti &  Oituz, bla, bla, bla..

Mai departe ni se sugerează următoarele :
- ar merita aprofundat conceptul OK - OK;
- tehnicile moderne de negociere ar putea să facă bine să uite de puţin productiva poziţie : "Eu înving - Tu pierzi" şi să adopte mult mai motivanta întru satisfacerea nevoilor reciproce "Eu înving - Tu învingi".
( Aşa, ca o paranteză, ăi de cauta potcoave de cai morţi în economia subterană  ar trebui să ştie că, instinctiv sau cu lecţiile la zi, aşa se gândeşte acolo + îmi bag .. 'n el de Stat, că şi-aşa nu m-ajută cu nimic ! )

În loc de concluzie : POZIŢIA OK ESTE UN MOD DE AUTOPERCEPERE ŞI ARE PREA PUŢINĂ LEGĂTURĂ CU CE SE PETRECE ÎN REALITATE.

Ça veut dire : depinde numai de noi ! Încercăm ?

Să ne citim râzăcioşi !

IQ < 1

Dacă, absolut întâmplător, este cineva care a avut anul acesta un Crăciun de doi lei, dacă n-a primit niciun dar sau a primit ceva ce nu-şi dorea şi invers, dacă Moşul nu s-a făcut simţit neam !, puteam să-i fi  împins  cu turbosuflanta alintaromă de Jacobs, dacă, tot aşa, cam demult vin la rând tot asemenea sărbători de iarnă, dacă de Rev am desfăcut  umbrela, dacă...dacă...dacă... să ştiţi că am aflat cine ne-a făcut-o !
Ei l-au killerit pe Rudolf !

Ha ! :( .. N-a fost bună, este ?

Căutăm alta .

Aha.. ! Mai pe la începuturi, când nu le aveam de niciunele cu PC-ul ... Ce vremuri frumoase ! ON/OFF, ON/OFF...repetă !

E cineva curios care mi-era iubitul din vremea aceea ? Nuuuu ? :(  ..

Şi ce dacă ? Le voila :

Domnul Super Mario ! :) ..

Acum e clar de ce lucrez la Finanţe ? Partea proastă e că , pe lângă mine, e plin de Mario şi de Prepeliţe pe-acolo !

Să ne citim sănătoşi !

Ediţia de noapte/dimineaţă : culcat la 11, trezit la 4, curent ioc ! că nu-i în baie, no problem, da' să nu poţi tu să deschizi calculatorul ?!? Aşa că vorbesc prostii cu : Ce vremuri frumoase ! Hârşti !  Ce vremuri frumoase !

S-a întors corentu. No, aşeeeeee ! :) ..

So it is

Nu doar pisicile visează. Ne îndărătnicim şi noi s-o facem. Şi ne trezim ba reveniţi ca din iad, ba zâmbind prosteşte precum Mogli. Ba debusolaţi, ba hotărâţi să schimbăm dacă nu lumea, măcar vre-un ceva prin viaţa noastră.
De cele mai multe ori uităm tot până terminăm  spălatul  pe dinţi. Alteori, visul ne ţine blocaţi ani de zile. În foarte puţine cazuri rămânem noi în vis şi lăsăm un ambalaj  să se descurce cum o putea şi să trăiască în locul nostru.

Vouă

Am tot amânat, dar acum le-a venit rândul.
Cui ?
Unor mulţumiri ! :) ..
În primul rând celor şapte persoane interesate care şi-au propus la un moment dat să urmărească blogul. Mulţumesc pentru că m-aţi păsuit atunci când am vorbit în bălării, mulţumesc că nu v-aţi plâns de greul deschisului paginilor, urmare zorzoanelor de pe margine şi din cuprins, mulţumesc pentru enter-ul pe care l-aţi socotit că merită.  Mai mult de un an l-am ţinut chiar de caiet pe care mâzgăleşti nişte vorbe, îl bagi în sertar şi nu speri să-l găsească cineva, aşa cum spun psihologii că de fapt ar  gândi aceia care ţin jurnale.
S-a chemat pe rînd : cuvinteînplus şi vorbitpelitere. Nu din modestie, ci mai degrabă ca o mişcare defensivă. Nu voiam să îl cântărească cineva, nici să spună că-i bun, nici că-i rău, pentru că astfel nu-şi mai atingea scopul :  acela de a da o formă exterioară gândurilor, de a scăpa de ele, oricât de hidoase ar fi fost, ca un exerciţiu de exorcizare, ca într-o vizită la doctor... De acord că e un spaţiu deschis, dar, dacă vrei poţi să nu te ştie nici dracu ce moşmoande pui tu la cale.
L-am încărcat aproape un an pe blogulilă cu multe din  momentele mele nu tocmai fericite, din trecut sau  de aproape. Mai că nu plângea. Răul meu se dilua, "psihologul" de serviciu însă arăta tot mai grav. Şi nu puteam să acuz pe nimeni că nu îi trecea nici măcar întâmplător pragul.
Pe urmă l-a văzut cineva. Nu mi-a transmis : pffff, superb, am să-l vizitez des ! mă înviorează ! , ci : pare sincer demersul tău. După ce am depăşit primul impuls ( să-i schimb iar numele), am început să-l gândesc altfel. Nu o magazie în care pui vechiturile, ci un spaţiu cu ferestrele deschise, un exerciţiu de sinceritate...
Ardeleanul din mine a strigat : eeeeeiii, asta era ! bucură-te de oamenii care îţi vin "în casă", adu-ţi aminte că zâmbetul ( de orice fel, chiar şi cel amar) e soluţia cea mai simplă pentru a ieşi din toate crizele şi din toate relele.
Pentru ..reîncărcarea bateriilor :) trebuie să vă mulţumesc vouă, celor "din stânga". Celor pe care îi ştiu un pic mai bine şi celorlalţi, pe care numai îi  intuiesc. "Fetelor" care sunt ...cum să spun ca să nu pară patetic ?... tonice ! ( vă asigur că nu zâmbesc ca tot omul, ci râd fix ca o franzelă, când dau de comentariile voastre ! ) "Domnilor" mai mult sau mai puţin anonimi, în faţa cărora, sincer !, mi-e teamă să trântesc câte una, ştiind cât le plac prăjiturile înecate în sirop.. de la care -recunosc !- fur exprimarea francă, în puţine cuvinte, dar de substanţă..
Deschid o paranteză apropo de capitolul "anonimi". Parte din aceştia nu au bloguri. Le respect întru totul dorinţa de a rămâne în umbră. Dar a mă adresa cu acelaşi apelativ tuturor mi se pare nedrept. Aşa că le propun varianta cât de cât individualizată. ( posesorii de blog să mă scuze pentru abecedarul care urmeză ! :) .. )
Deci, dragilor :

Atunci când postaţi un comentariu, în locul variantei "Anonymous" , daţi click pe cea de deasupra ei, "Name/URL". O să vă apară o drăcie de fereastră de genul :

în care completaţi numai numele ( unul pe care vi-l alegeţi voi ) şi nimic în dreptul URL-ului. În final totul va arăta aşa :

Îîîîî ? E bai ? Dacă e, rămâneţi pe schema  veche, pentru că eu oricum mă bucur  ! :) Iar de răspuns, oricât m-aş căzni să-mi tacă gura, tot am să vă răspund !

Încă ceva şi mă opresc : nu ţintesc un consens general. Nu vreau să-mi aud cârduri de păreri, toate "pro". Şi ideii ăsteia cea mai bună exprimare i-a găsit-o tizul pe blogul lui : "sunt admise înjurăturile argumentate ".

Oameni buni..eu cam atât am vrut să vă spun. Dacă numai salvez postarea asta şi o s-o citesc dimineaţă sub formă de draft,  risc să nu mai am curajul s-o public. Aşadar... click ! şi să ne citim sănătoşi !

V-am spus mulţumesc ? Parcă da... :) Atunci, pupături !,  până nu mă lasă vitejia !

Turnaţi, turnaţi, nu vă lăsaţi !

Î:  Unde şi ce ?

R: În Gândul.info/news/08.01.2010 , asta :

Şefii de companii, încurajaţi să se dea în gât unii pe alţii ca să scape de amenzi. S-a înfiinţat "protecţia martorilor" în concurenţa neloială

Investigaţiile în materie de concurenţă, în special în privinţa constituirii de carteluri anticoncurenţiale, vor putea fi urgentate prin stimularea şefilor de companii de a se turna unul pe altul.

Preşedintele Consiliului Concurenţei (CC), Bogdan Chiriţiou, a anunţat vineri constituirea "Modulului de clemenţă", o unitate în cadrul instituţiei care va funcţiona pe principiul "protecţiei martorilor" din justiţia americană. Concret, dacă mai multe companii constituie un cartel anticoncurenţial, iar directorul uneia dintre ele se căieşte sau se teme că va încasa o amendă, acesta îşi poate turna partenerii. În schimb, va beneficia fie de o reducere a amenzii, fie chiar de anularea acesteia. Important este faptul că delaţiunile rămân confidenţiale, adică niciunul dintre membrii cartelului respectiv nu va şti cine i-a turnat. Asta, bineînţeles, doar dacă sunt mai mult de doi.
Delaţiunea se face prin telefon sau prin fax, cu număr de ordine
Se supun noii reglementări şi cazurile de înţelegeri care nu se încadrează în categoria cartelurilor, dar vizează stabilirea preţului de revânzare sau protecţia teritorială absolută. Toţi cei dispuşi la a-şi turna partenerii o pot face prin fax sau sunând la numărul de telefon afişat pe site-ul Consiliului Concurenţei. Toate solicitările vor primi un număr de ordine şi vor fi înscrise într-un Registru unic, urmând ca solicitanţii să fie contactaţi ulterior de inspectorii CC.
A apărut primul turnător cu guler alb
Potrivit lui Chiriţoiu, doritorii nu au pregetat să apară. Preşedintele CC a spus ieri că există deja în discuţie un caz de acest fel, neputând însă să dea mai multe amănunte. În noile reglementări sunt prevăzute două tipuri de clemenţă: de tip A, când delatorului i se anulează amenda, şi de tip B, când suma este mai mică decât a celorlalţi participanţi la înţelegerea anticoncurenţială.
"Dacă solicitantul de clemenţă ne semnalează situaţia înainte ca noi să fi aflat de ea, el va beneficia de o amendă zero. Însă în cazul în care noi deja am intrat pe fir şi respectivul ne înlesneşte investigaţia, amenda va fi plătită, dar la o valoare redusă, în funcţie de informaţiile pe care ni le furnizează", a mai spus Chiriţoiu.
Chiriţoiu de la Consiliul Concurenţei vrea şi interceptări telefonice
Preşedintele CC se gândeşte şi la o colaborare cu procurorii, pentru ca investigaţiile să fie mai aprofundate. "Vreau să închei un protocol cu Parchetul, pentru a putea include în investigaţiile noastre şi probe obţinute prin interceptarea convorbirilor telefonice", a declarat Bogdan Chiriţoiu. El a precizat că primeşte informări periodice de la SRI, însă nu le poate utiliza decât dacă inspectorul de concurenţă care instrumentează cazul primeşte mai întâi un certificat ORNISS.
Chiar dacă sunt un pic sceptici, patronii români speră că schema va funcţiona. "La noi nu se cartelizează IMM-uri, ci mari companii, care de obicei nu sunt deţinute de români, ci de multinaţionale. Acestea se iubesc între ele până la un punct, iar apoi se dau în gât. Dictonul «Dezbină şi stăpâneşte» datează de 2000 de ani. De ce nu l-ar folosi şi Consiliul Concurenţei?", a decarat pentru Gândul secretarul general al Asociaţiei Oamenilor de Afaceri din România (AOAR), Cristian Pârvan.
El a ţinut însă să precizeze că este încercat de o doză de scepticism, deoarece măsura introdusă de CC, chiar dacă este inspirată din practica europeană, nu este susţinută şi de alte componente, cum ar fi cele care vizează sistemul judiciar.


Ce e really ?
Variante :
a) of-ul după dragostea din tinereţe
b) acoperirea salariilor de Twilight Zone
c) Mircea, fă-te că munceşti !
d) a) + b) + c)

By my watch, varianta d).
Arguments :
-la a) :  încă de la înfiinţare Consiliul Concurenţei  plânge şi suspină după instrumentarea Legii concurenţei neloiale. Până acum n-a avut-o. Dar dorinţa-i aprigă îi tulbură somnul. Totuşi Legea e căsătorită în altă parte. Te pui cu dorinţa ? Măcar un pic din ea. De încercare. Poate îi pică bine şi vine cu totul.
- la b) : n-aţi vrea să ştiţi câte generaţii îţi asiguri din salariul de consilier la C.C. Başca alte graţioase şmenuri.
- Comisia Europeană, pe post de mamă : "copile, ţi-ai făcut lecţiile ?" CC, copilul retard, învinsul în faţa vicisitudinilor politice from Romania : "da, mamaaaa !" C.E : "no..atunci, ţine şi tu o carte în faţă când vine taică-tu !"

By the way... poate tot scenariul e prost gândit. Poate nicio companie străină nu va avea încredere că statul o să-i rezolve problemele. Poate Consiliul nu-i va face felul niciunei societăţi folosindu-se de pâra alteia. Chiar dacă i-ar plăcea. Chiar dacă şi-o propune. Dar ce bine sună ! Dormiţi liniştiţi, (şi) Consiliul Concurenţei veghează !